⚖️ Seria #18Less: Părinte împotrivă? Instanța poate decide în locul lui.
Când acordul unuia lipsește, dar interesul copilului cere o decizie, legea are o soluție: înlocuirea consimțământului părintelui.
Unul vrea. Celălalt refuză. Ce urmează?
Situațiile de acest fel apar frecvent în practica instanțelor, mai ales după divorț sau separarea părinților. Fie că e vorba de o relocare, un act notarial (vânzare, donație, pașaport), un tratament medical sau înscrierea la o școală privată, Codul civil cere consimțământul ambilor părinți, când aceștia exercită autoritatea părintească în comun.
Dar ce faci când refuzul unuia blochează viața copilului?
🧭 Soluția legală: instanța poate înlocui acordul
Conform art. 486 Cod Civil, în caz de neînțelegere între părinți asupra unui act important privind copilul, instanța de tutelă este chemată să decidă:
„Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la o măsură importantă, instanţa de tutelă, după ascultarea părinţilor şi, dacă este cazul, a copilului, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.”
Această decizie poate înlocui consimțământul părintelui care se opune. Cu alte cuvinte, judecătorul are puterea de a autoriza actul, chiar și împotriva voinței unuia dintre părinți.
📌 Când poți cere înlocuirea acordului?
🔹 Pentru pașaportul minorului, dacă unul dintre părinți refuză semnătura (situație comună la părinții separați)
🔹 Pentru relocarea în alt stat sau stabilirea domiciliului la unul dintre părinți
🔹 Pentru acte patrimoniale: vânzarea, închirierea, ipotecarea unor bunuri ale minorului
🔹 Pentru decizii școlare sau medicale majore: înscriere în alt sistem de învățământ, intervenții medicale neuzuale, terapii
🔹 Pentru acte notariale: donații, acceptarea unei moșteniri în numele copilului, semnături necesare la notar
⚖️ Cum decide instanța?
Judecătorul nu sancționează doar faptul că părinții nu se înțeleg. Ceea ce contează este dacă actul propus este în interesul superior al copilului.
📝 Se analizează:
motivele refuzului;
consecințele actului asupra copilului;
dacă părintele solicitant are o motivație legitimă;
stabilitatea oferită minorului;
eventuale riscuri.
Instanța poate cere referate psihosociale (de la DGASPC sau psiholog), poate asculta copilul (dacă are peste 10 ani sau la cerere) și poate impune condiții (de exemplu: menținerea legăturii cu celălalt părinte).
🧩 Când e refuzul considerat abuziv?
➡️ Dacă unul dintre părinți refuză sistematic să semneze acte necesare copilului, fără motiv real (de exemplu, refuză pașaportul doar ca să împiedice vacanțele sau mutarea copilului), instanțele pot considera comportamentul contrar interesului minorului.
Nu există un „drept de veto” absolut în favoarea niciunui părinte. Doar copilul este protejat de lege — nu orgoliile părintești.
🔐 Concluzie:
Refuzul unuia dintre părinți nu înseamnă blocaj absolut. Instanța de tutelă are puterea legală să decidă în locul său, dacă actul propus este justificat și aduce un beneficiu real copilului.
📩 Ai o situație în care un act important legat de copil este blocat de refuzul celuilalt părinte?
Scrie-mi la 👉 contact@mihaelapaunescu.ro
Pot redacta cererea către instanță, te pot reprezenta și te pot ajuta să arăți că ceea ce ceri nu e doar legitim, ci și legal.
Următorul episod al Seriei #18Less:„Micuțul martor”: când copilul nu trebuie să fie și a doua victimă