📱 Seria #18Less: Click, tap, plată! Ecranul la el e mic, dar factura la tine crește.
Când joaca digitală se transformă în contract.
Un copil cu telefon și acces la internet poate face multe: de la jocuri și rețele sociale până la... cheltuieli. Multe. De la achiziții in-app de zeci de euro până la abonamente lunare „uitate” în cont. Uneori, chiar contracte online pentru servicii sau platforme care presupun plăți recurente.
Și atunci apare întrebarea: dacă minorul greșește sau doar apasă „accept” prea repede, cine plătește?
Spoiler: Nu operatorul economic, nici aplicația. Tu.
🧒 Minorul nu are voie să contracteze – dar tot poate. Iar tu plătești.
Conform Codului Civil, un minor sub 18 ani nu are capacitate deplină de exercițiu. Asta înseamnă că nu poate încheia contracte valabile (art. 40–43 Cod Civil), decât în condiții speciale.
⚠️ Dar realitatea digitală o ia adesea înaintea codurilor juridice.
Cu un card salvat în telefon și un click pe „confirm”, copilul tău poate activa:
abonamente la platforme (streaming, jocuri, aplicații)
achiziții în jocuri (skin-uri, bonusuri, monede virtuale)
comenzi online (livrări, produse digitale)
plăți către influenceri sau platforme de donații
Și chiar dacă teoretic aceste contracte pot fi considerate nule sau anulabile, practic părintele rămâne bun de plată, mai ales când a fost cel care:
a introdus datele cardului
a oferit accesul liber la conturi
nu a supravegheat activitatea minorului online
👨👩👧 Ce spune legea: părinții răspund pentru faptele și gesturile juridice ale copilului
Codul Civil prevede că părinții sunt responsabili nu doar pentru faptele ilicite ale copiilor (ex: distrugeri, agresiuni etc.), ci și pentru consecințele juridice ale actelor pe care minorii le săvârșesc fără capacitate legală.
Asta înseamnă că:
➡️ Poți fi obligat să plătești sume datorate în urma unor acțiuni online făcute de copilul tău.
➡️ Poți fi considerat neglijent dacă nu ai luat măsuri rezonabile pentru a preveni astfel de cheltuieli.
➡️ Nu te poți baza mereu pe returnări sau anulări – multe platforme au termeni clari care te pun responsabil, chiar și indirect.
🔎 Exemple din practică:
🎮 Un copil de 12 ani a cheltuit 300 de euro în aplicații de jocuri. Banii au fost retrași direct din contul părinților, iar operatorul a refuzat rambursarea pe motiv că „au fost introduse voluntar datele cardului”.
📱 Un adolescent a activat un abonament premium de 25 euro/lună pentru o aplicație. Părintele nu a știut, dar a fost notificat doar când suma a fost debitată 3 luni la rând.
💡 Ce poți face ca părinte:
✅ Activează controlul parental în magazinele de aplicații
✅ Nu salva carduri bancare în telefonul copilului
✅ Verifică periodic abonamentele active
✅ Discută deschis despre riscurile cheltuielilor online
✅ Învață-l ce înseamnă un contract, chiar și digital
📌 Concluzie:
În lumea digitală, un click poate avea valoare juridică.
Minorul nu are dreptul să contracteze, dar consecințele pot ajunge direct în buzunarul tău.
Ai impresia că e doar un joc?
Factura îți va dovedi contrariul.
📩 Ai o situație juridică legată de cheltuieli făcute de minorul tău?
Ai nevoie de sfaturi despre cum poți contesta sau preveni astfel de situații?
Scrie-mi la 👉 contact@mihaelapaunescu.ro
🔐 Răspund prompt, confidențial și cu claritate juridică.
Următorul episod al Seriei #18Less: Cusătura fină a identității: ce ascund cele două cetățenii ale copilului tău?