Startup Wars 7: Liquidation Preference – Când lupul alfa mănâncă primul
În jungla investițională, cine are clauza potrivită ajunge la pradă înaintea haitei. Restul... așteaptă firimiturile.
Clauzele pentru protecția investitorilor nu sunt doar reguli. Sunt ierarhii. Dacă anti-diluarea e vesta antiglonț, iar drag along e frâna de urgență, atunci liquidation preference e colții în carne vie.
Este clauza care decide cine încasează primul când startup-ul se vinde, se lichidează sau, în cel mai rău caz, își dă ultima suflare. Și dacă tu nu ești lupul cu prioritate scrisă în contract, rămâi cu praful oaselor.
🍽️ Ce face această clauză?
Să zicem că un investitor a băgat 500 mii Euro într-un startup. Firma se vinde cu 600 mii. Dacă există o clauză de 1x liquidation preference, investitorul își recuperează întreaga sumă primul, fără să întrebe pe nimeni.
Fondatorii se uită la ce rămâne — și poate nu rămâne nimic.
🧮 Tipuri de Liquidation Preference
1x non-participativ – investitorul își recuperează investiția și atât.
1x participativ – își recuperează investiția și apoi participă și la împărțeala restului, proporțional.
2x, 3x etc. – investitorul primește de două ori, de trei ori investiția sa, înaintea celorlalți.
Metaforic? E ca un lup care nu doar că mușcă primul, dar revine și pentru desert.
🧠 De ce contează atât de mult?
Pentru investitori? E parașuta care se deschide când zborul eșuează. Dacă startup-ul nu decolează cum sperau, măcar nu se prăbușesc cu tot cu investiție.
Pentru fondatori? E momentul când realizezi că 5 ani de muncă pot valora zero euro dacă banii intrați merg în altă direcție.
🛠️ Cum se negociază?
Ca investitor: ceri cel puțin 1x. Dacă riscul e mare, poți cere 2x sau participativ. Dar așteaptă-te să fie o conversație grea.
Ca fondator: acceptă 1x non-participativ, dar negociază:
Când se aplică? Numai la vânzare forțată?
Este limitată în timp?
Există un plafon maxim al returnării?
Ca avocat: definește tot – sume, ordinea plăților, scenariile în care se activează.
🧭 În concluzie?
Liquidation preference nu e doar o clauză. E o declarație de putere. Când apare oportunitatea de vânzare, lupul cu clauză mănâncă primul.
Și nu e vorba doar de bani, ci de priorități scrise, recunoscute și impuse. Când sumele sunt mici, dar foamea e mare, cine are această clauză nu speră. Are drepturi clare.
Pentru unii, e o plasă de salvare. Pentru alții, un abis cu contract.
📩 Vrei să afli ce tip de lup e investitorul tău? Sau dacă ai loc la masa lichidării?
📆 Programează o sesiune online la contact@mihaelapaunescu.ro
🗂️ Acest articol este episodul #7 din seria Startup Wars.
📖 Citește și episoadele anterioare:
🔜 Episodul următor: Startup Wars #8: Vesting – Când acțiunile se câștigă în timp, nu în PowerPoint